Fabricarea hârtiei
Cuprins:
Scurt istoric al apariţiei şi răspândirii hârtiei în lume;
Materiale fibroase folosite la fabricarea hârtiei;
Măcinarea. Teoria măcinării;
Instalaţii de măcinare. Generalităţi;
Încleierea hârtiei. Generalităţi;
Tipuri de maşini de hârtie;
Secţiunea uscătoare
1. Scurt istoric al apariţiei şi răspândirii hârtiei in lume
Inventarea hârtiei a fost atribuită chinezului Ts Ai Lun care în anul 75 al erei noastre a avut ideea de a fabrica o foaie de hârtie din fibre textile în special de cânepă şi in.
Se presupune că s-ar fi utilizat în primele ateliere şi fibre de dud şi de bambus (bast) şi chiar resturi de frânghii şi plase pescăreşti.
O descriere incompletă a fabricării hârtiei primitive chinezeşti este dată într-o carte chinezească din secolul al XVII-lea : “Sita ţinută cu ambele mâini se introduce mişcând-o încoace şi încolo în putina cu zeamă de fibre. Când este scoasă din putină, materialul fibros rămâne pe sită, grosimea pastei depinde de mâna omului. Dacă sita se introduce puţin în pastă, hârtia iese subţire, dacă se introduce mai adânc foaia iese mai groasă. Materia fibroasă pluteşte pe sită, iar apa se scurge pe cele patru părţi. Sita se răstoarnă apoi, iar hârtia e lăsată să cadă pe scândură. În acest fel se pot face până la 1000 de coli. Deasupra lor se aşează o scândură şi se presează cu o funie şi un retevei în acelaşi mod ca la presarea vinului. Umezeala se stoarce iar foile se ridică cu un ac de aramă şi se pun la uscare pe un perete încălzit “.
Ca mai toate invenţiile mari chinezeşti ale vremii aceleia şi fabricarea hârtiei a fost ţinută în mare secret. După puţin timp hârtia s-a dovedit atât de utilă încât în câteva decenii a fost introdusă în administraţia de stat ca apoi să fie decretată monopol de stat.
Cu toate că secretul fabricării hârtiei era foarte bine păzit, acesta a pătruns dincolo de graniţele Chinei în anul 751 e.n. în urma unei bătălii între chinezi şi arabi pe fluviul Tharaz, lângă Samarcanda, în care arabii au ieşit învingători.
Printre chinezii luaţi prizonieri de arabi, se găseau şi lucrători din atelierele de hârtie chinezeşti care au început să practice meseria mai întâi în Samarcanda, unde i-au iniţiat şi pe arabi în acest meşteşug de unde s-a răspândit şi la alte popoare, mai devreme sau mai târziu.
2. Materiale fibroase folosite la fabricarea hârtiei
Fibrele celulozice :
Principalul component al peretelui celular al plantelor este celuloza.
Împreună cu celuloza se mai găsesc, în procente diferite şi alte substanţe cum sunt lignina, hemicelulozele, substanţe pectice, grăsimi, ceruri, gume, mucilagii, amidon, resturi de proteine, săruri minerale, ş. a.
Cele mai importante componente sunt celuloza şi hemiceluloza, dar şi prezenţa ligninei prezintă interes, ea împiedicând separarea fibrelor celulozice în procesul de măcinare.
Cantităţile relative de celuloză, lignină şi hemiceluloză din peretele celular al câtorva plante
| Nr. crt. | Planta | Celuloza % | Hemiceluloze % | Lignina % |
| 1. | Lemnul | 40-50 | 12-34 | 20-32 |
| 2. | Paie de cereale | 31-45 | 35-38 | 15-25 |
| 3. | Inul | 65-75 | 15-21 | 2-5 |
| 4. | Bumbacul | 88-96 | până la 6 (numai subst. pectice) | 0 |
3. Măcinarea. Teoria măcinării
Pentru a obţine anumite caracteristici de calitate ale hârtiei s-a constatat că fi-bra trebuie să sufere un tratament mecanic. Transformările fizice ale fibrei celulozice prin tratamente mecanice se cheamă măcinare. În procesul de măcinare se consumă o cantitate considerabilă de energie electrică.
Pentru sortimentele obişnuite de hârtie consumul variază între 200 şi 1000 Kwh/tonă iar unele sortimente speciale necesită chiar şi 5000-7000 Kwh/tonă.
Consumul acesta mare de energie obligă pe fabricantul de hârtie să cunoască bine procesul de măcinare pentru a obţine maximum de calitate cu minimum de energie.
Îmbunătăţirile aduse hârtiei prin măcinare nu sunt numaidecât proporţionale cu durata măcinării.
Proprietăţile de rezistenţă cresc odată cu măcinarea până la o limită şi apoi încep să scadă, aşa cum se vede în figura următoare :
Rezistenţa la rupere |
Duble îndoituri
Rezistenţa la plesnire
Rezistenţa la sfâşiere
 |
0 20 40 60 80 Timp de măcinare [min.]
Pe lângă variaţiile proprietăţilor fizico-mecanice, măcinarea produce şi alte modificări ale hârtiei. Astfel, opacitatea scade cu creşterea gradului de măcinare pe seama creşterii densităţii, retenţia faţă de umplutură şi substanţele de încleiere şi de colorare creşte. Unele dintre aceste shimbări sunt avantajoase, iar altele negative. Este necesar să se cunoască schimbările proprietăţilor hârtiei, pe seama modificărilor aduse fibrei individuale în procesul de măcinare.
Examinarea microscopică arată că prin fibrilare se reduce lungimea şi grosimea şi creşte suprafaţa specifică. De asemenea, prin măcinare se constată o creştere a cantităţii de apă reţinută de celuloză.
Pe lângă aceste efecte măsurabile s-a mai observat că, datorită repetatei acţiuni de frecare la care este supusă fibra celulozică, se rup legăturile laterale interne având loc procesul denumit fibrilare internă. Ca urmare polizaharidele ce se găsesc pe suprafaţa fibrei sunt parţial dispersate sau dizolvate. Acestea sunt efectele fundamentale pe care le are măcinarea asupra fibrelor individuale.
4. Instalaţii de măcinare. Generalităţi
Toate instalaţiile de măcinare au aceleaşi elemente de bază : două suprafeţe de măcinare care se deplasează una faţă de alta.
În cazul holendrului elementul în mişcare este valţul cu cuţite iar elementul static este platina.
Cuţitele de pe valţ şi de pe platină pot fi înguste sau late, puţine sau numeroase, grupate sau separate, drepte sau în zig-zag.
Moara Jordan are statorul şi rotorul de formă tronconică. Cuţitele sunt fixate pe suprafaţa rotorului şi pe suprafaţa statorului.
Hidrafinerele se deosebesc de morile Jordan prin aceea că au unghiul conului mai mare.
Hidradiscurile au cuţitele dispuse radial pe rotor şi stator, ambele suprafeţe fiind plane şi făcând unghi drept cu axul de rotaţie.
În cazul rafinatoarelor dublu-disc ambele discuri se rotesc în sensuri opuse unul altuia.
Cuţitele de pe statorul hidrafinerului sau de pe platina holendrului pot fi înlocuite cu bare de bazalt. Cu aceleaşi elemente din bazalt se pot echipa şi valţurile holendrului.
Moara cu bile şi kollergangul sunt dotate de asemenea cu suprafeţe de bazalt.
5. Încleierea hârtiei. Generalităţi
Hârtia şi cartoanele se încleie pentru a-şi păstra performanţele în contact cu unele lichide.
Încleierea hârtiei de scris sau de tipar pentru ca cerneale să nu pătrundă pe partea opusă sau să nu facă mustăţi în urma peniţei este mai simplă.
Probleme deosebite ridică hârtia de saci sau hârtia de ambalaj în sensul ca apa să nu treacă prin coala de hârtie şi în sensul ca hârtia să-şi păstreze proprietăţile de rezistenţă în mediu mai umed.
Hârtia pentru stratul neted de carton ondulat este încleiată pentru a conferi cutiilor o suficientă rezistenţă şi după o expunere la ploaie.
Unele hârtii pentru ambalat alimente trebuie să reziste la acidul lactic sau la sucul de carne. Tratarea cu ceruri sau cu polietilenă permite obţinerea unor ambalaje corespunzătoare pentru alimente sau chiar pentru confecţionat pahare.
Încleierea în masă presupune folosirea colofoniului, a cleiurilor sintetetice, a emulsiei de parafină precum şi a altor aditivi pentru rezistenţa în stare umedă şi care se introduc în pasta de hârtie înainte de lansarea ei pe sită.
Încleierea va reduce pătrunderea lichidelor prin foaia de hârtie sau de carton, dar expunând hârtia la umiditate un timp mai lung, ea se va desface în fibre. Pentru ca hârtia în stare umedă să-şi păstreze 30-50% din rezistenţă în stare uscată este nevoie să fie tratată cu substanţe speciale. Prin tratarea la suprafaţă, în presa de încleiere, sau pe calandru cu adezivi sau ceruri, încleierea se îmbunătăţeşte.
Acest tratament poate impermiabiliza hârtia sau cartonul într-o anumită măsură dar în mod obişnuit este necesară să se caşereze coala de hârtie sau carton cu o barieră de plastic sau de folie metalică.
6. Tipuri de maşini de hârtie
Există două tipuri de maşini de hârtie : 1. maşină de tip fourdrinier ;
2. maşină cu sită cilindrică .
Această clasificare este numai pe baza sistemului de formare al foii, căci între cele două tipuri se pot face multe combinaţii iar pentru fabricarea hârtiilor speciale sunt maşini speciale.
Principiile fabricării hârtiei sunt aceleaşi pentru toate tipurile de maşini. Banda de hârtie este mai întâi formată dintr-o suspensie apoasă de fibre pe sita plană sau cilindrică. După aceea banda de hârtie se deshidratează în secţiunea preselor, se usucă în partea uscătoare şi dacă este cazul se calandrează şi se înfăşoară.
7. Secţiunea uscătoare
Procesul de uscare are în vedere eliminarea apei din banda de hârtie prin evaporare.
Necesitatea uscării hârtiei
Hârtia ca să poată fi folosită, trebuie să conţină sub 10% apă, raportat la greutate.
Aşa cum iese din prese, umiditatea benzii de hârtie poate fi 35-45% în funcţie de tipul de prese şi respectiv nivelul tehnic al acestora.
De dorit ar fi ca să se elimine prin stoarcere o cât mai mare cantitate de apă dar cum acest lucru nu este posibil, se impune ridicarea uscăciunii hârtiei de la 35-45% (cu cât iese din prese) până la 93-95% prin evaporare.
Metoda de uscare
În partea uscătoare a maşinii de hârtie au loc două procese fizice de bază, transferul de căldură şi transferul de masă.
Căldura se transferă de la aburul fierbinte la banda umedă de hârtie pentru a asigura energia necesară deplasării apei din hârtie. Apa se evaporă şi este apoi transferată din banda de hârtie în mediul înconjurător prin procesul de transfer de masă.
Căldura este asigurată la temperatura ridicată pentru o evaporare rapidă. În plus, atmosfera în care se transferă umiditatea din hârtie este ţinută cât mai receptivă posibil prin reducerea presiunii de vapori, cu un consum rezonabil de energie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu