STRATEGIA DIDACTICĂ DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE – metoda cubului

STRATEGIA DIDACTICĂ DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE – metoda cubului



Prof.gr. I ELENA PREOTEASA– Grup Şcolar Oltchim, Rm. Vâlcea


I.ELEMENTE INTRODUCTIVE
Se ştie că proiectarea lecţiei creşte eficienţa, previne şi elimină erorile şi greşelile educaţionale grave. Mai concret, profesorii care nu proiectează corect activitatea didactică sau care fac „erori de proiectare” determină în practică „erori educaţionale”.
Amintind, pe scurt, operaţiile proiectării didactice corecte, ne vom referi în continuare la cea de-a treia dintre ele; aşadar acestea sunt:
1.Precizarea obiectivelor operaţionale formative („Ce va ştii să facă elevul la sfârşitul activităţii”) şi informative („Ce va şti elevul la sfârşitul activităţii”). (După cum se ştie această operaţie se face conform cerinţelor programei şcolare şi timpului disponibil).
2.Analiza resurselor. Această operaţie vizează:
-analiza conţinutului învăţării,
-analiza condiţiilor materiale;
-analiza psihologiei celui care învaţă şi a condiţiilor materiale.
3.Elaborarea strategiei didactice.
Există mai mulţi termeni care pot fi utilizaţi pentru definirea abordării globale a demersului educaţional: strategie didactică, strategie educaţională, strategie de predare-învăţare etc. Pentru fiecare, există diverse definiţii şi contextualizări.
Prin „strategie” înţelegem, de fapt, orice activitate îndreptată spre atingerea unui scop.
În funcţie de fiecare obiectiv şi conţinut stabilit, profesorul alege combinaţia de metode, materiale şi mijloace didactice, creează situaţia de învăţare cu sarcini „ţintă” pe obiective şi redactează „scenariul activităţii” – o descriere anticipată a modului în care va fi desfăşurată pas cu pas activitatea binomului educaţional.
Este necesar a aminti şi principalele componente ale strategiilor didactice:
• Resursele metodologice; acestea cuprind sistemul de metode, diferite forme de organizare a instruirii, obiectivele şi conţinuturile programei şcolare, elemente de context;
• Cadrul normativ; acesta cuprinde documentele reglatoare principale, paradigmele educaţionale, fondul de cunoştinţe anterior al elevilor şi, într-o oarecare măsură, experienţa didactică;
• Resursele umane; acestea se referă la caracteristici ale profesorului, ale elevului, ale colectivelor de elevi şi la sistemul managerial din şcoală; în cadrul caracteristicilor resurselor umane există elemente atitudinale, motivaţionale, de organizare a grupurilor şcolare şi, îndeosebi, relaţia profesor-elev.
Trebuie să menţionăm că, la acestea se adaugă, într-o oarecare măsură, predispoziţia cadrului didactic la inovaţie.





II.STRATEGIA DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE
Din multitudinea de categorii şi tipuri de strategii de învăţare, ne-am oprit asupra strategiei de învăţare prin cooperare, despre care trebuie să spunem că s-a constituit ca metodă de învăţământ pentru a evita individualizarea exagerată a instruirii şi neglijarea dimensiunii sociale a învăţării, prin derularea de procese cognitive şi socio-afective interpersonale şi grupale.

II.a.Avantajele învăţării prin cooperare:
Utilizarea consecventă de către profesor a strategiilor bazate pe cooperare, conduce la:
-performanţe superioare ale elevilor şi eficienţă cognitivă sporită;
-raţionamente de ordin superior mai frecvente;
-relaţii mai bune, mai tolerante cu colegii;
-sănătate psihologică;
-competenţe sociale relevante;
-atitudine pozitivă faţă de materiile de studiu, profesori şi alte persoane din şcoală.
II.b.Dimensiuni ale învăţării prin cooperare:
Principiile generale şi esenţiale ale unei învăţări educaţionale bazată pe învăţarea prin cooperare sunt:
-interdependenţa pozitivă;
-responsabilitatea individuală;
-interacţiunea nemijlocită (face-to-face);
-analiza activităţii de grup;
-predarea şi dezvoltarea deprinderilor sociale (interpersonale);
-profesorul – observator care intervine când este nevoie.

III.”METODA CUBULUI”
Pentru a concretiza cele spuse, ne vom rezuma la aplicarea „metodei cubului”, la clasa a IX-a, lecţia: “Climatele Terrei – Elementele climatice majore”, Unitatea de învăţare: „ATMOSFERA TERESTRĂ”
Cubul = o strategie de predare-învăţare, ce urmăreşte un algoritm care vizează descrierea, comparaţia, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se doreşte explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogăţit cu noi cunoştinţe sau a unei situaţii privite din mai multe perspective.
Scopul metodei: să ofere posibilitatea dezvoltării competenţelor necesare unei abordări complexe şi integratoare (analiza, sinteza, generalizarea...).
Fiecare faţetă a cubului cuprinde câte un tip de sarcină de lucru de genul:
-VERIFICĂ
-IDENTIFICĂ
-ASOCIAZĂ IMAGINEA CU TEXTUL
-APLICĂ ŞI INTERPRETEAZĂ
-ARGUMENTEAZĂ/EXPLICĂ
-FIXEAZĂ.
Aşadar există 6 tipuri de sarcini de lucru, pe cele 6 faţete ale cubului, pentru 6 grupuri de elevi:







VERIFICĂ


1. În coloana din stânga (A) sunt trecute diferite noţiuni. Aşează în locul rămas liber din coloana A, literele din coloana B care definesc aceste noţiuni.
A B
1. Clima...................... A. Forţa cu care aerul apasă asupra scoarţei terestre
2. Vremea.................. B. Vânturi regulate care bat dinspre tropice spre ecuator
3. Vântul..................... C. Deplasarea pe orizontală a maselor de aer
4. Anticiclon (M)....... . D. Starea medie multianuală a elementelor meteorologice
5. Alizeele................. . E. Învelişul de aer al Pământului
6. Masele de aer........ . F. Volume de aer cu mărimi diferite, dar omogene
7. Ciclon (D) ............ . G. Spaţii din atmosferă cu presiune mare
8. Front atmosferic..... H. Starea fizică a atmosferei într-un anumit loc la un moment dat
9. Presiunea................ I . Spaţii din atmosferă cu presiune mică
10. Atmosfera............ J. Zona de separaţie între două mase de aer.


2. Situaţie-problemă. Se dau următoarele valori medii anuale ale bilanţului radiativ înregistrate la suprafaţa Pământului: 130 kcal/cm2; 60 kcal/cm2; 190 kcal/cm2 .

a. Precizaţi spaţiul/zona căruia/căreia îi corespunde fiecare din valoarea medie anuală a bilanţului radiativ menţionată mai sus:

Valoarea medie anuală a bilanţului radiativ Spaţii / zone cărora le corespund
130 kcal/cm2
60 kcal/cm2
190 kcal/cm2


b. Explicaţi diversitatea valorilor bilanţului radiativ menţionate mai sus :

.....................................................................................................
.....................................................................................................
................................................................................................... .
.....................................................................................................










TIPURI DE NORI
(vezi planşa – identifică câte o caracteristică a fiecărui tip de nori: cumulus, stratus, cirrus)







ASOCIAZĂ IMAGINEA CU TEXTUL

Completază spaţiile libere şi ataşează imaginea corespunzătoare tipurilor de precipitaţii:



































ARGUMENTEAZĂ / EXPLICĂ



1. Explicaţi cauza formării vânturilor musonice şi precizaţi o consecinţă generată de existenţa acestor vânturi:
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________




2. Explicaţi prezenţa deşerturilor temperate în centrul Asiei:
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________



3. Argumentează următoarea afirmaţie:”Calmele ecuatoriale nu sunt vânturi”:
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________



4. Argumentează faptul că atmosfera are o importanţă deosebită:
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________










FIXEAZĂ



Itemii următori se referă la harta de mai jos. Încercuiţi răspunsul corect:




1.În regiunea geografică marcată, pe hartă, cu litera B este specifică o climă caracterizată prin:
a) prezenţa vînturilor alizee; b) existenţa a două anotimpuri condiţionate de musoni;
c) ploi zilnice; d) temperaturi foarte mari ziua şi mai mici noaptea.
2.Dintre regiunile notate, pe hartă, cu literele B, C, D şi F, regiunea cu cele mai reduse cantităţi de precipitaţii este:
a) C; b) D; c) B; d) F.
3.Marele Deşert Sahara se află situat în regiunea notată, pe hartă, cu litera:
a) F; b) A; c) I; d) B.
4.Temperaturi foarte mari ziua şi mai mici noaptea caracterizează tipul climatic notat, pe hartă, cu litera:
a) C; b) B c) E; d) I.
5.Clima cu amplitudini termice anuale foarte mici este caracteristică regiunii geografice marcată, pe hartă, cu litera:
a) F; b) A; c) C; d) B.
6.În regiunea geografică marcată, pe hartă, cu litera A bat vânturi numite:
a) vânturile de vest; b) alizee; c) brize marine; d) musoni.










CONCLUZII
Rezultatele învăţării prin cooperare - în cazul nostru cu aplicarea metodei cubului – arată că elevii care au avut ocazia să înveţe în acest mod învaţă mai repede şi mai eficient, reţin mai uşor şi privesc cu mai multă plăcere procesul educativ. Este o metodă de a-i învăţa pe elevi să relaţioneze şi să-şi dezvolte abilităţile de a lucra în echipă. În grupurile cooperative, fiecare elev are o îndatorire specifică, fiecare elev trebuie să fie antrenat în realizarea proiectului şi nici unul nu are voie să stea deoparte. Succesul grupului depinde de succesul în muncă al fiecăruia.
Învăţarea prin cooperare este o metodă didactică activă; este reală şi se poate vorbi de învăţarea prin cooperare dacă succesul/performanţele grupului de regăsesc în succesele/performanţele fiecărui membru al grupului, iar succesele/performanţele fiecăruia din grup le regăsim în succesele/performanţele grupului.
Dacă colaborarea se axează pe sarcini, cooperarea se axează pe procesul de realizare a sarcinii. Cooperarea este o formă de interacţiune superioară în cadrul învăţării, incluzând colaborarea (Crenguţa Oprea, 2003).
Deviza învăţării prin cooperare este: învăţaţi împreună, aplicaţi singuri!



Bibliografie selectivă:

1. Dulamă Maria Eliza, 2004, Modelul învăţăeii depline a geografiei – teorii şi practici didactice, Editura Clusium, Cluj-Napoca;
2. Dulamă Maria Eliza, 2005, Practica pedagogică – teorie şi metodologie, Editura Clusium, Cluj-Napoca;
3. Flueraş V., 2005, Teoria şi practica învăţării prin coperare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;
4. Ilinca N, Mândruţ O., 2006, Elermente de didactică aplicată a geografiei, Editura CD PRESS, Bucureşti;
5. *** Enciclopedie de geografie a lumii, Editura Aquila, Bucureşti.