IMPACTUL RĂZBOAIELOR ȘI A IERNII NUCLEARE ASUPRA MEDIULUI

IMPACTUL RĂZBOAIELOR ȘI A IERNII NUCLEARE ASUPRA MEDIULUI

Ionela DIMA
Grup Școlar Ferdinand I, localitatea Râmnicu Vâlcea, Județul Vâlcea


Războaiele sunt cele mai grave hazarde antropogene, care produc pierderi de vieți omenești, suferințe imense, distrugeri ale obiectivelor economice și o accentuată deteriorare a mediului. În timpul războaielor este frecventă declanșarea unor maladii datorită lipsei unor condiții minime de igienă, a unor surse adecvate de hrană și apă și a asistenței medicale corespunzătoare. Instalațiile militare ocupă 1,5 milioane km2 din suprafața uscatului terestru, o mare parte a acesteia fiind grav poluată, în prezent, cu petrol sau cu diferite substanțe chimice. În timpul desfășurării conflictelor militare, aceste suprafețe sunt, alături de localitățile rurale și urbane, ținta unor atacuri internaționale.
În unele situații, sunt urmărite distrugeri intenționate ale pădurii, cum a fost cazul conflictului din Vietnam (1960-1975) unde au fost folosite substanțe defoliante. Conflictele militare din Orientul Mijlociu au determinat distrugerea și incendierea unui număr mare de sonde și instalații petroliere, poluarea gravă a solului și a zonelor de coastă.
Plantarea minelor în timpul conflictelor militare are urmări grave, care persistă perioade îndelungate. În nordul Africii, la peste 55 de ani de la încheierea celui de-al doilea rîzboi mondial, există peste 100 000 km2 de terenuri care sunt încă minate. Unele evaluări arată că pe Glob au fost plantate, în regiunile cu conflicte militare, peste 400 milioane de mine, care produc anual victime în diferite țări, cum sunt: Vietnam, Cambodgia, Țările Americii Centrale, etc. În prezent se fac eforturi mari pentru semnarea unor acorduri de interzicere a minelor, alături de cele existente deja privind utilizarea gazelor toxice și a bombelor biologice.
În prinvința iernii nucleare, un conflict nuclear este deosebit de periculos pentru civilizația actuală și pentru mediu, bombele nucleare având o putere explozivă deosebit de mare în comparație cu bombele convenționale. Spre exemplu, bomba atomică aruncată asupra orașului Hiroshima, în anul 1945, a avut o putere echivalentă cu 15 000 tone de trinitrotoluen.
Bombele nucleare actuale sunt mai puternice și se măsoară în milioane de tone de trinitrotoluen. Arsenalul mondial actual a fost evaluat la 15 000 megatone. Utilizarea unei mici părți din această forță distructivă uriașă ar genera unele efecte iremediabile care ar pune în pericol însăși existența vieții pe Terra.
Explozia unei bombe nucleare are atât efecte directe, imediate, cât și efecte cu o durată mai lungă. Efectele directe cuprind suflul extrem de puternic al exploziei nucleare, incendii de mari proporții, contamianrea puternică a unor suprafețe mari prin radiație directă și indirectă și prin căderile de materiale radioactive. Substanțele radioactive vor contamina atmosfera și solul pentru perioade îndelungate de timp și vor duce la distrugerea faunei și a florei. Exploziile nucleare au și capacitatea de a arunca în atmosferă cantități uriașe de praf care ecranează Soarele, reducând masiv radiația solară ajunsă pe pământ. În acest fel, cantitățile mari de praf ridicat în atmosferă și introduse în circulația generală a acesteia pot să provoace iarna nucleară, care se manifestă printr-o răcire intensă și rapidă a atmosferei.
Astfel, temperaturile vor scădea sub 00 C în timpul verii, recoltele vor fi compromise, iar biosfera va fi puternic afectată. Se vor produce furtuni violente, iar supraviețuitorii vor trăi într-un mediu ostil, cu o radioactivitate ridicată și un grad mare de poluare a aerului, apei și solului. Persistența prafului și a fumului în atmosferă vor determina menținerea iernii nucleare pentru perioade lungi de timp și modificarea generală, pe întreaga planetă, a climatului.
O categorie specială ca tratate în contextul protecţiei conservării mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale o constituie tratatele referitoare la armele nucleare, la experienţele nucleare, ori de creare a unor zone denuclearizate, cu aplicabilitate în timp de conflict armat.
Armele nucleare constituie o categorie de mijloace de război specifică, diferită de celelalte mijloace atât sub raport cantitativ – producerea de distrugeri masive şi pagube generalizate, – cât şi sub raport calitativ, efectul undei de şoc şi otrăvire masivă prin radioactivitate penetrantă. Un război nuclear implică nu numai costuri enorme, iar din punct de vedere economic pentru învingător rezultatele sunt îndoielnice: toate zonele afectate nu pot fi utilizate şi nici ocupate căci ele sunt contaminate radioactiv. Recuperarea acestor zone pentru viaţa paşnică necesită un timp îndelungat şi cheltuieli importante.
Regimul juridic general al răspunderii internaţionale pentru daune produse mediului se întemeiază şi pe principiul potrivit căruia violarea unei reguli juridice internaţionale antrenează răspunderea subiectului de drept internaţional căruia îi este imputabilă această faptă.
Se admite unanim, în doctrină, că aplicarea normelor de protecţie a mediului în timp de conflict armat este un demers extrem de complex, atunci când una din părţi comite deliberat acte distrucţionale asupra mediului. Mai ales când această stare de fapt este asociată unei filosofii care s-a dovedit extrem de periculoasă: protecţia mediului şi a sănătăţii, democraţia şi drepturile omului trebuie să fie abandonate dacă aceasta serveşte economiei mondiale. Din cuprinsul referatului de faţă şi al bibliografiei utilizate se poate constata existenţa unei game largi şi diversificate de reglementări cu un conţinut detaliat, la nivel internaţional, regional ori bilateral. Convenţiile în domeniu stabilesc principii de natură preventivă, ştiut fiind că în drept este mult mai uşor de prevenit decât de reparat, precum şi metode, tehnici şi standarde specifice dreptului mediului, şi o varietate specifică de obligaţii pentru a ocroti şi conserva această valoare atât de esenţială pentru omenire, încât în final se poate afirma că ea este în totalitatea comportamentelor sale “patrimoniul comun al umanităţii”.
Conflictele armate din ultimul timp confirmă faptul că distrugerea mediului trebuie inclusă în categoria ”dezastre de război”. Dată fiind importanţa ocrotirii factorilor de mediu în general, şi în timp de conflict armat în special, au fost create unele sisteme de măsuri destinate să asigure atingerea acestui obiectiv, iar printre instrumentele care pot fi folosite cu succes în activităţi de protejare a factorilor de mediu, se numără şi răspunderea juridică pentru faptele care încalcă regulile stabilite pentru acest domeniu.
Instrumentele juridice actuale, chiar dacă sunt diferite prin caracteristicile lor-caracterul universal al multora dintre ele, strânsa corelare şi armonizare a legislaţiei interne cu reglementările internaţionale precum şi asumarea de către părţi a unor obligaţii de a lua măsuri, în plan intern, pentru a face efective, anumite dispoziţii din tratate, în legea naţională, etc. -, se consideră, în mod justificat, încă insuficient clarificate chestiunea protecţiei mediului în perioada de conflict armat şi aceea a aplicării normelor de drept internaţional al mediului, concepute pentru perioada de pace, şi în cazul derulării unui conflict armat.





Bibliografie
Bălteanu, D., Relieful – ieri, azi, mâine, Sinteze Lyceum, Editura Albatros, București, 1984
Smith K., Environmental Hazards, second Edition, Routledge, London, 1996
***, Protectie civilă, Revista trimestrială, sditată de Comandamentul Protecției Civile, București, 1995-2000
***, Stop Disasters, Bull de la Decennie Internationale des Nations pour la Prevision des Catastrophes Naturrelles, 1992-1999