VULCANII NOROIOȘI

VULCANII NOROIOȘI

Prof. Lavinia Mihaela IONESCU
GRUP ȘCOLAR SANITAR ANTIM IVIREANU, RM. VÂLCEA

În ţara noastră, dar şi în alte regiuni de pe Glob, în multe locuri ieşirea gazelor din subsol la suprafaţă determină deplasarea apei din adânc şi antrenarea particulelor argiloase şi nisipoase din straturile de rocă. Rezulta un noroi mai mult sau mai puţin vâscos ,ce se ridică prin crăpăturile ce taie straturile şi care , odată ajuns la suprafaţă ,se revarsă creând în timp un relief specific. Cel mai adesea rezultă conuri şi platouri cu dimensiuni variabile, dar mici. Aceste forme, şi într-o anumită măsură mecanismul circulaţiei materiei şi construcţiei lor, se apropie mult de cel al marilor efuziuni de lavă ce creează aparatele vulcanice,de unde şi numele ce le-a fost dat. Diferenţele dintre ele sunt enorme, trei fiind esenţiale: dimensiunile (câţiva zeci de metri pătraţi până la câteva hectare în raport cu câţiva km2), natura materiei ce se deplasează(noroi faţă de topituri de rocă) şi durata existenţei formelor de relief create (doi-trei ani la vulcanii noroioşi şi zeci de mii de ani la vulcanii propriu-zişi).
Astfel de fenomene naturale, în ţara noastră, se produc frecvent Subcarpaţi, dar au fost descrise în ultimii 150 de ani şi în alte locuri (ex. la Haşag, lângă Ocna Sibiului, sau la Homorod, la Bazna, în dealurile Transilvaniei apoi şi în unele locuri din Moldova unde sunt numiţi, ,,gloduri” sau ,,ochiuri de gloduri”).
Dar formele cele mai interesante, care au dimensiunile cele mai mari şi unde procesele au o intensitate deosebită, sunt întâlnite în Subcarpaţii Buzăului, pe un aliniament de cca. 20 km, între aşezările Berca şi Arbănaşi.
De pe DN 10 Buzău - Brașov, in localitatea Sătuc se desprinde sosea la dreapta, către Berca (indicator cu Berca și vulcanii noroioși). După ce trecem peste calea ferată și podul peste Lacul de acumulare Cândești (de pe Raul Buzău), intrăm în Berca, sat din comuna omonimă, așezare veche, cunoscuta prin exploatările de petrol. Berca este de obicei punct de plecare spre vulcanii noroioși; se poate ajunge la ei si din nord, urcând din localitățile Scorțoasa sau Beceni (vezi hărțile 1 și 1a).

Harta 1 Harta 1a,
Pâclele Mari
Vulcanii de la Pâclele Mari se află pe un întins platou, cu panorama larga (se vad si Munții Vrancei, departe, spre nord). Iată conurile si fenomenele care par cele mai active, suprafața cea mai întinsa cu vulcani noroioși, Nu ezitați sa scotociți întreaga zona, fiecare locșor este diferit, cu surprize peisagistice interesante.



Cum apar pâclele
Vulcanii noroioși, numiți de localnici pâcle sau fierbători, pot avea conuri de pana la 3-4 metri înălțime. Apariția lor este legata de formațiunile care cuprind zăcăminte de petrol, acoperite cu straturi de marne, nisipuri si argile; prin fisuri se ridica gaze naturale, antrenând apa sărată din nisip si mici cantități de țiței, determinând - prin înmuierea materialului argilos de pe parcurs - formarea unei mase noroioase care erupe la intervale neregulate.
La marginea câmpurilor cu vulcani creste gărdurarița (Nitraria schöberi), planta ocrotita, aflata aici in cel mai vestic punct al sau din Europa; in jur se dezvolta asociații vegetale caracteristice silvostepei sudice.
In locurile prea sărate, cum e in regiunea vulcanilor glodoși de la Pâclele, apare Obione verrucifera, proprie si pentru nisipurile sărate de la marginea marii, sau Nitraria schöberi, tufa lemnoasa, cu rădăcini adânci. Planta are colorație sura, spinoasa, cu frunze cărnoase, iar înspre toamna, când fructele sunt coapte, capătă o colorație roșcata-închisa, aproape neagră. "Stă in tufe răzlețe sau formează pâlcuri in câmpul alb de sare." (Flora României, Ion Simionescu, ediția 1974)
In Romania mai sunt semnalați vulcani in următoarele perimetre: la nord-vest de Iași; la nord-est de Târgu Jiu; la sud-est de Turda, pana la Olt; la sud-est de Târgu Mureș, până la Olt.
Pâclele Mici
Vulcanii se afla in dreapta drumului, pe un platou mai mic decât la Pâclele Mari, însa înconjurat cu vegetație, printre care frumoase exemplare de pini.


Vedere generala asupra Pâclelor Mici.
Din cauza ca activitatea vulcanilor a fost inconstantă in timp in ceea ce privește înălțarea si micșorarea conurilor, diametrul lor si "fierberea", de asemenea suprafața de teren pe care se întind.

Aici se afla vulcanul cu diametrul activ cel mai mare si cu activitatea cea mai intensa.



La nord de satul Beciu este un alt loc cu vulcani. De la al treilea loc cu vulcani pana la Beceni începem sa urcam prin pădure, spre Dealul Tocilei (598 metri altitudinea maxima, parte din Dealurile Pâclelor), coborâm apoi pe lângă tabăra școlara si schela Arbănași, ieșind la DJ 203K, in satul Mărgăriți, pe șoseaua dintre Buzău si Lopătari, desprinsa din DN 2.

Cel mai ușor drum de acces la vulcani este din Berca, spre Policiori. Drumul este recent si descrierile vechi nu îl pomenesc. O zi întreagă e numai buna pentru a admira pe îndelete minunățiile de relief din aceste locuri, însa celor ahtiați după fotografie s-ar putea sa le trebuiască mai mult de o zi (iar revenirea in diverse anotimpuri este mai mult ca sigur interesanta). Acest traseu, făcut in circuit sau nu, se poate parcurge si pe jos, dar in zilele călduroase de vara nu uitați pălăriile de soare si rezervele mari de apa.



BIBLIOGRAFIE
[1]- Grigore Posea, Nicolae Popescu, Mihai Ielenicz - Relieful României - Editura Științifica, Bucuresti, 1974
[2]- http://www.romania-natura.ro/node/619,