POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Prof. înv. primar Chiţoran Nicoleta
Grup Şcolar Sanitar Antim Ivireanul
Loc.Rm.Vâlcea,Jud.Vâlcea


CE E POLUAREA MEDIULUI ?
O definiţie atotcuprinzătoare nu putem afirma că există încă, deşi în decursul timpului, s-au mai dat multe, cea mai completă dintre toate fiind considerată cea formulată de CONFERINŢA MONDIALĂ a O.N.U. asupra mediului şi anume: mod. componenţilor naturali sau prezenţa unor componente străine, ca urmare a acţiunii omului şi care în lumina cunoştinţelor noastre actuale provoacă prin natura lor , prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii , creează disconfort sau impietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară (STOCKHOLM-1972).
Din cuprinsul definiţiei se poate constata, deci, că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul , poluarea fiind consecinţa activităţii fiziologice dar mai ales social-economice a acestuia. Nu se poate neglija totuşi faptul că în mediul înconjurător are loc şi o auto-poluare, datorită prezenţei unor elemente naturale, care îl degradează ca, de exemplu ridicarea în atmosferă a prafului de sol sau distrugerea în masă a unor plante acvatice, care urmează unei perioade propice de dezvoltare, aşa-numita ”înflorire” a apelor. Exemple de acest gen mai pot fi date, dar ele sunt relativ puţine faţă de frecvenţa celor care rezultă în urma activităţii omului. Referindu-ne la poluare, în general şi la efectele nocive ale acesteia asupra sănătăţii şi confortului omului, în special, este util să ne oprim aici la două noţiuni multă vreme considerate sinonime şi care nici astăzi nu sunt acceptate de toţi cercetătorii ca fiind total diferite. Este vorba despre poluarea şi impurificarea mediului.
Prin impurificarea mediului se înţelege prezenţa în mediului înconjurător a unor elemente sau componente care nu se găsesc în mod obişnuit în alcătuirea acestuia. Din definiţia dată mai devreme reiese însă că poluarea cuprinde atât prezenţa unor elemente străine, cât şi modificarea componentelor naturale
ale mediului. Un exemplu în acest sens îl constituie creşterea concentraţiei de dioxid de carbon din aer ca urmare a activităţilor industriale ale omului. Este vorba de poluare, deşi dioxidul de carbon face parte din compoziţia normală a aerului. Pe de altă parte, simpla prezenţă a unor elemente străine faţă de componenţa normală a mediului înconjurător nu este de natură să provoace efecte nocive sau nedorite decât în cazul când prin natura lor, concentraţia în care se găsesc şi timpul cât acţionează produc asemenea consecinţe.
Din cele arătate reiese deosebirea care se poate face între poluare şi impuritate deşi aşa cum am mai arătat, în vorbirea comună cele două noţiuni se confundă frecvent.

Există mai multe feluri de poluare:
-Poluare fizică: este generată de diverse radiaţii, îndeosebi de cele nucleare accidentale, cea termică, zgomote şi infrasunete.
-Poluare biologică: creată de contaminări microbiologice, ca urmare a introducerii abuzive sau accidentale a unor specii sau varietăţi de specii
-Poluare chimică: foarte diversă, poate fi provocată de produse naturale, minerale sau organice, precum şi de substanţe de sinteză, inexistente, iniţial în natură. Se produce cu:
- derivaţi ai carbonului şi hidrocarburi lichide
- derivaţi ai sulfului şi azotului
- derivaţi ai metalelor grele(Pb, Cr)
- derivaţi ai fluorului
- materii plastice
-pesticide
-materii organice fermentescibile
Pesticidele, care constituie, astăzi cea mai eficace armă de protecţie a culturilor nu trebuie deloc considerate ca acea metodă absolută de confruntare cu dăunătorii. Ele trebuie considerate întotdeauna ca o armă , cu care se poate interveni suplimentar sau auxiliar.
În contrast cu factorii poluanţi din mediu care merită o tratare specială pentru a fi eliminaţi , există însă şi substanţe, numite biodegradabile, care nu poluează natura. Un produs este numit biodegradabil atunci când se transformă, se descompun şi se elimină în mod natural. Resturile de mâncare, hârtie şi materialele de origine vegetală sau animală, cum sunt bumbacul sau lâna, sunt biodegradabile. În schimb , numeroase materiale plastice nu sunt. Rezistente la uzură, la rupere şi la acţiuni chimice, ele formează depozite după utilizare. Pentru aceste materiale , chimiştii au inventat metode de reciclare. Unele materiale plastice sunt rupte în bucăţi şi folosite apoi la fabricarea aglomeratelor, a materialelor de construcţie sau pentru asfaltarea drumurilor. Alte materiale plastice, care nu degajează gaze nocive, sunt arse şi folosite la încălzitul urban. Cu toate acestea, în viitor se încearcă punerea la punct a unor materiale biodegradabile, care să se descompună tot atât de natural ca şi lemnul. Dacă omenirea ar rămâne în stadiul actual de dezvoltare, ea ar nevoită să-şi semneze actul de deces peste aproximativ 200 de ani. Aşa că este foarte important să ştim mai multe despre poluare şi despre felul în care aceasta acţionează asupra sănătăţii noastre. Trebuie să ştim să ne apărăm pământul, căci el este pe zi ce trece mai poluat.
POLUAREA SOLULUI: Solul reprezintă acel strat viu de la suprafaţa litosferei care permite naşterea ecosistemelor vegetale şi face legătura între litosferă şi biosferă. Solul este un sistem strategic al biosferei care, în limite foarte largi, contribuie la dezintoxicarea acesteia , prin sistemele de biodegradare foarte multiple pe care le pune la dispoziţia ei.
Capacitatea solului de a prelungi noxele societăţii umane este limitată, iar abuzurile creează dezechilibre şi funcţionalitatea este greu de reparat.
Poluarea solului constă în acele acţiuni antropice care, de regulă conduc la dereglarea funcţionalităţii normale a acestuia ca suport şi mediu de viaţă în cadrul diferitelor ecosisteme.
Dereglările solului se manifestă diferit:
-dereglări fizice: fenomene de compactare, generatoare, generate de lucrări ale solului, stricarea structurii solului .
-dereglări chimice: sunt generate îndeosebi de poluarea solului cu metale grele, diferite pesticide şi îngrăşăminte, modificarea ph-ului solului.
-dereglări biologice: generată de poluarea solului cu germeni de boli transmisibile plantelor şi animalelor.
-dereglări radioactive: solurile captează foarte uşor poluarea radioactivă pe care le transmit cu uşurinţă plantelor şi animalelor pentru o perioadă lungă de timp.
POLUAREA APEI. O dată cu prezenţa circuitului apei în natură, s-a arătat şi cantitatea de apă de care dispune planeta. Nu toată apa este disponibilă utilităţii umane şi necesităţii ecosistemului natural sau antropic. Am putea spune că, deşi apa este o resursă regeneratoare, ea este insuficientă planetei şi devine din ce în ce mai restrictivă.
Nu toată apa disponibilă poate fi din cauza numeroaselor restricţii, din care poluarea este una dintre ele. Există mai multe feluri de poluare a apelor, în funcţie de substanţele dizolvate sau aflate în stare de dispunere. Să nu uităm că apa este cel mai bun solvent şi dispersat existent în natură. Din acest punct de vedere, distingem:
-polare organică: atunci când apele au fost perturbate cu deversări de substanţe organice aparţinând dominant a câte 3 categorii şi anume: glucide, proteine, lipide.
Foarte poluantă este, din acest punct de vedere, industria de celuloză, dar şi marile oraşe, zootehnia şi industria aluminiului. Atât în staţiile de epurare, cât şi în emisfera naturală substanţele organice sunt descompuse biologic până la minerale, rezultând substanţe simple , din care ele îşi păstrează ef. toxic. Acestea sunt:
-fenoli, amine, amoniac, etc.
-poluarea anorganică apare ca rezultat al degradării substanţe, care provine din poluarea organică, dar şi ca urmare a deversării unor industrii specifice ca fabricile de prelucrare anorganică(acid azotic, acid sulfuric, acid carbonic, săruri ale acestora)
-poluarea biologică se datorează prezenţei microorganismelor patogene, care găsesc condiţii favorabile în apele calde sau în apele poluate cu materiale organice.
POLUAREA ATMOSFEREI . Atmosfera , denumită adesea oceanul aerian, este un amestec de gaze, denumit aer. Prin sursele de poluare se înţeleg acele locuri de provenienţă a agenţilor nocivi.



Se deosebesc:
-surse de poluare artificiale: care sunt cele mai numeroase : întreprinderi industriale, mijloacele şi căile de transport şi sistemele de încălzire. Aceste surse de poluare reprezintă cele mai importante surse de poluare.
-surse de poluare naturale: sunt reprezentate de sol, de către emanaţiile vulcanice, plante şi unele fenomene ale naturii. Aceste surse de poluare sunt în general mai puţin importante fie, din cauza rarităţii fenomenelor, fie datorită emanaţiilor în cantităţi reduse.
Trebuie, deci să învăţăm să ne protejăm mediul , atât pentru sănătatea noastră, cât şi pentru sănătatea a ceea ne înconjoară, pentru că AVEM UN SINGUR PĂMÂNT!